O analiză vizuală și lingvistică a modului în care spațiile publice și limbajul informal contribuie la formarea identității colective în trei cartiere distincte.
Cercetarea a pornit de la o întrebare antropologică centrală: cum se materializează identitatea unei comunități în peisajul urban și în vocabularul cotidian al membrilor săi? Obiectivul a fost cartografierea sistematică a acestor manifestări, evitând generalizările și concentrându-se pe date observabile.
Sarcina a fost să se documenteze și să se compare structurile simbolice (graffiti, arhitectură adaptivă, puncte de întâlnire) și neologismele locale din trei zone cu istorie socio-economică diferită.
Procesul de cercetare s-a desfășurat pe parcursul a șase luni și a implicat trei faze distincte:
Studiul a generat o serie de concluzii verificabile. S-a constatat că intensitatea simbolurilor vizuale este invers proporțională cu stabilitatea economică percepută, acționând ca un mecanism de afirmare. În schimb, bogăția vocabularului informal a fost direct corelată cu coeziunea socială și durata de locuire.
Exemplu de stratificare simbolică: graffiti peste o structură industrială abandonată, documentat în cartierul Studiat A.